Aikido Aikikai Constanta - I.C. Bratianu, nr.5, Constanta

Conștientizarea înfrângerii

De ce cădem? Ca să putem învăța să ne ridicăm.

            Într-o luptă, dar mai ales în viață, trebuie să luăm în calcul faptul de “a fi înfrânt”, de „a cădea”. Din punctul meu de vedere, noi, oamenii, ar trebui să fim capabili să prevenim, să realizăm și să acceptăm căderea. Cu toate acestea, scăpăm – dacă aș putea spune astfel – de o frică esențială a vieții, frica de eșec. Doar în acest fel ne putem descoperi cu adevărat pe noi înșine și putem da frâu liber dezvoltării atât interioare, cât și exterioare.

            Revenind la Aikido, și anume la termenul de „ukemi”, am observat la majoritatea începătorilor faptul că nu acceptă să cadă, nu acceptă că sunt învinși și nu învingători. Astfel am ajuns să înțeleg de ce din miile de practicanți doar unul ajunge la centura neagră și mai departe. Mulți se pierd pe parcurs tocmai din această cauză și anume că nu acceptă să fie înfrânți, din mai multe puncte de vedere: înfrânți de stagnare, înfrânți de obligații și de responsabilități, de teamă sau chiar de viață cu toate greutățile sale.

            Pentru a putea practica Aikido cu adevărat, la un nivel avansat, avem nevoie de o anumită maturitate spirituală. Fără aceasta, nu putem continua pe această cale, nu putem evolua. Adevărat, avem și momente de stagnare, o zi, o săptămână, poate un an de zile, dar trebuie să avem puterea să continuăm ceea ce facem, să avem puterea să găsim acel ceva care ne va scoate din această stare de stagnare și ne va aduce, din nou, către evoluție.

            În primul rând, trebuie să înțelegem termenul de ukemi, de rostogolire, de cădere. Mie îmi place să cad, sincer. Deseori găsesc mult mai intrigant faptul de a fi uke decât tori. „De ce?” mă întreabă toți. Răspunsul este simplu, simt că renasc, îmi place sentimentul pe care îl am după fiecare cădere, și anume când mă ridic și sunt gata de mai mult. Acest lucru nu îl înțelege toată lumea, deși cu toții suntem niște „mici maeștrii” în Aikido, nu? Lăsând gluma la o parte, ukemi este esențial, dacă nu vital pentru această artă marțială, pentru acest stil de viață, fără de care nu ar exista. Eu astfel aș defini ukemi. Trebuie să înțelegem ceea ce facem și să reflectăm la acest lucru, altfel vom stagna și ne vom plictisi, de aceea trebuie să avem entuziasmul unui începător, dar mintea unui avansat în permanență.

            Ca o conluzie, rostogolirea este în egală măsură cu proiectarea, de exemplu. Aceasta nu trebuie privită ca pe un punct, ci ca pe un punct și o virgulă, pentru că mereu este mai mult decât ceea ce pare. Nu este doar, fizic, o cădere și o ridicare, ci un ciclu complex în care mori și renaști, unde înveți ceea ce ai greșit, ceea ce te-a adus la cădere și, totodată, înveți ceea ce trebuie să faci în continuare. Aceste lucruri trebuie explicate pe înțelesul fiecărui practicant pentru a înțelege cu adevărat ceea ce înseamnă ukemi, cu scopul de a îmbunătăți calitatea antrenamentului și totodată, calea practicantului.

Mircea24 martie 2020