Aikido Aikikai Constanta - I.C. Bratianu, nr.5, Constanta

Aikido, stil de viață

Aikido, stil de viață.

În viața de zi cu zi suntem înconjurati de indivizi diferiți și intrăm în situații diverse iar modul în care alegem să traim este esențial pentru sanatatea noastră și a celor din jur. Acest material are ca scop analizarea artei marțiale Aikido și răspunde la întrebarea Ce este Aikido și cum se manifestă? Metoda folosită în acest studiu se bazează pe experiențele personale a opt practicanți de Aikido. Eseul foloseste atât surse calitative prin articole academice, cât și surse cantitative prin volumul de informații și exemple legate de acest subiect. Analiza este împartita in doua parți, partea explicativă bazată pe definiții și explicații legate de Aikido și partea descriptivă bazată pe relatarile celor opt practicanți în legatură cu Aikido.

Key words– Arte marțiale, Aikido, Aiki, cale, experiență, echilibru, maturitate, libertate, intuiție, încredere.

Perspectivă descriptivă.

Pentru a înțelege ce este Aikido, trebuie să înțelegem ce este o artă marțială. Confrom Columbia Encyclopedia, o artă marțială este reprezentată de diverse forme de apărare bazate pe tehnici cu rădăcini în China antică, India și chiar Tibet. În epoca modernă, aceste forme de apărare  au intrat în contact cu alte culturi și au început să fie folosite pentru auto-apărare ca sport competitiv. Acum, există o gama largă și diferită de arte martiale, printre care numarându-se și Jujitsu.[1] Jujitsu ajută la dezvoltarea unor abilități care permit unui individ să câștige o lupta în fața unui adversar mai mare și mai puternic iar Aikido, se bazează pe tehnici unde se folosesc mult încheieturile mâinilor și coate, răsuciri de umăr și căderi. Este o artă non-competitivă și încorporează diferite concepte spirituale. Mai mult, artele marțiale tradiționale permit energiei cosmice, cunoscută sub denumirea de KI sau Chi, să pătrundă în corpul celui care le practică.[2]

Aikido este o artă marțială în care cel care se apără nu folosește forța deoarece se bazează pe principiile armoniei și soluționării pașnice a conflictelor. Aikido se poate traduce în calea armoniei spirituale[3], în abilitatea de a fi în armonie cu energia universală și în modul în care energia mentală se coordnează cu spiritul[4].[5]

De-a lungul timpului, practicanții de arte marțiale au sugerat că antrenamentele oferă beneficii psihologice. Aikido, jiu jitsu, judo, karate, kung fu, taekwondo și tai chi sunt doar câteva dintre artele marțiale practicate zilnic de peste cinci milioane de oameni din Statele Unite[6]. Deși factorii fizici reprezntă cele mai clare și rapide beneficii de pe urma practicării artelor marțiale, s-a sugerat faptul că artele marțiale îmbunătățesc încrederea în sine, eficacitatea sinelui, controlul asupra temerilor și duce la un nivel mai redus de agresivitate[7].[8] După cum afirmă sensei Ion State, Aikido este o metodă de relaxare, prin reducerea stresului, depresei și anxietății. Ajută la  socializare mai eficientă și elimina caracterul anti-social al unui individ. În plus, Aikido este o artă marțială sigură prin inițierea treptată a începătorilor. Cu alte cuvinte, după cum spune sensei Dorin Marchiș, Aikido este o meditație în mișcare.[9] În plus, Aikido te face să reflectezi asupra sinelui, atât la caracteristicile pozitive, cât și la cele negative (la nerăbdarea/răbdarea, aroganța/modestia, răutatea/bunătatea, neîndemânarea/îndemânarea, lașitatea/curajul tău)[10].[11]

Caracteristicile Aikido sunt văzute în elementele ce fac diferența față de alte marțiale. Aikido este per total reactiv, nu o are strategii de atac iar strategia de mișcare este circulară și fluidă. Mai mult, responsabilitatea atacului reprezintă și ea un element de diferențiere deoarece practicantul se poate apăra fără să rănească atacatorul.[12]

Cum funcționează Aikido?

Strategia de apărare a Aikido are la bază trei pași- percepția asupra atacului, evaluarea deciziilor și reacția. Practicanții de Aikido dezvoltă o conștientizare tot mai vigilentă pentru evitarea atacului fizic. Astfel, scopul antrenamentelor în Aikido este de a aduce practicanții la capacitatea de a implementa cei trei pași aproape în același timp.[13]

Un factor important în auto-apărare, la Aikido, este reprezentat de forța adversarului.[14] Atunci când este în mișcare, corpul uman este foarte ușor de manevrat iar stabilitatea verticală se reduce considerabil. Astfel, practicanții de Aikido determină atacatorul să se miște foarte mult pentru a-și pierde echilibrul, cu ajutorul eschivelor. Prin urmare, regula generală este de a nu te opune direct forței adversarului.[15]

Atunci când are loc un atac, putem vorbi despre limita interioară și limita exterioară a puterii iar Aikidoka trebuie să reușească să controleze și să conducă atacul oponentului. Pe de o parte, limita interioară are loc la momentul în care masa începe să genereze impulsul, adică atunci când se inițiază atacul. Pe de altă parte, limita exterioară a puterii are loc în punctul în care masa nu mai generează impulsul, adică atunci când atacul își pierde din forță. Atacatorul dorește să aibă un impact semnificativ atunci când impulsul este la maxim. În acest scenariu, practicantul de Aikido evită loviturile până ce acestea își pierd din forță, redirecționând energia în altă parte.[16]

Controlul prin conducere este folosirea forței adversarului pentru a conduce atacul în mod  pașnic, fără să rănească agresorul. Prin urmare, efortul de a realiza armonia se aplică atât prietenilor cât și dușmanilor. Odată ce practicantul de Aikido a stabilit contactul și controlul, acesta direcționează convergența agresivă într-un circuit de neutralizare[17].[18] Aikido poate fi, de asemenea, descris ca bodysurfing, datorită capacității practicantului de Aikido de a se conecta fizic cu adversarul, de a-i redirecționa atacul și de a-l mbiliza la sol.[19] Așadar, Aikido dezvoltă flexibilitatea practicanților pentru a se adapta atacurilor și a le îndepărta de la ținta inițială.[20]

Perspectiva istorică.

Bazele Aikido au fost realizate de Morihei Ueshiba, cunoscut și sub denumirea de O-Sensei (în traducere- Marele Profesor). În primăvara anului 1925, pe când Ueshiba avea 42 de ani, acesta a experimentat o viziune divină atunci când s-a confruntat direct cu un ofițer naval.[21] Ueshiba nu a beneficiat de arme în această luptă, așa cum a avut inamicul său, și totuși, a reușit să îl doboare fără prea mult efort. Marinarul l-a întrebat cum a reușit să îl înfrângă iar Ueshiba a raspuns- Chiar înainte de atac, ochii au văzut o undă de lumină, dezvăluind Calea iar eu nu am făcut decât să ma eschivez undelor luminii[22]. După bătălie, Ueshiba s-a dus în grădina sa și a avut altă revelație. Acesta a înțeles că sursa de budo este dragostea divinității, spiritul de protecție pentru toate ființele. Nu este înfruntarea adversarului cu forța și nici un instrument pentru de conducere cu arme. Adevăratul budo este să accepți spiritul universului, să păstrezi pacea lumii, să produci și să protejezi toate ființele din Natură. Budo înseamnă să preiei dragostea asta și să o emani la rândul tău[23].[24]

Potrivit lui Morihei Ueshiba, Calea Aikido este capabilă să oprească orice acțiune distructivă: Dacă adevărata sa semnificație este înțeleasă de oameni din întreaga lume, nimic nu m-ar face mai fericit. […] Inima budo-ului japonez ar fi pur și simplu armonie și dragoste[25]. Aikido este o artă flexibilă, deschisă și pacifistă și nu are de-a face strict cu zenul, nici în termeni filosofici, nici în termeni practici[26]. Filozofia Aikido este orientată spre aspectele de bază în relații inter-umane, spre conectarea valorilor intelectuale și spirituale ale existenței umane și spre comunicare. Astfel, Ueshiba a transformat tradiționalul Bujutsu în arta mișcării pacifiste și relaționale din Aikido. Ea reprezintă o expresie spirituală a postulatelor abordărilor occidentale contemporane și ale psihologiei umaniste. Înțelepciunea orientală și psihologia occidentală au înțeles că sistemele senzuale și locomotorii corespundeau între ele. Prin urmare, pe lângă dimensiunile sale fizice, filozofice și spirituale, Aikido are o semnificație terapeutică.[27] Acest lucru se va observa in experiențele personale ale indivizilor analizați în partea a doua.

Partea a 2-a

Studiu de caz – experiențe personale.

Pentru a înțelege ce este Aikido și cum se manifestă, este important să luăm în calcul și experiențele personale ale practicanților de Aikido. În acest sens, analiza se bazează pe experiențele a opt psihoterapeuți, Tom, Earl, Sally, Maria, Bruce, Rick, Bob și Robert, care au fost intervievați de către Journal of Transpersonal Psychology. Aceștia au practicat Aikido între 7 și 30 ani și dețin centuri de la 1 kyu la 4 dan (al patru-lea nivel de la centura neagră). Cinci dintre ei practică Aikido în Nordul Californiei, doi în Canada și unul din New England. În plus, șase sunt bărbați și restul sunt femei. Rezultatele acestui studiu au dus la apariția a opt idei de bază în Aikido.[28]

  1. Aikido reprezintă o unificare minte-corp, care duce la vindecare fizică și spirituală.

Tom, Earl, Sally, Bruce și Rick au pus accentul pe sentimentul de frică, generat de a atacul fizic și legat de relația lor cu furia. Earl a afirmat că se simte mai pașnic și are sentimentul de acasa cand intră în Dojo. Bob a exprimat credința sa în faptul că Aikido vindecă mintea și corpul. Robert nu a simțit că Aikido l-a transformat sau vindecat într-un fel dar Maria a simțit ca Aikido reușește să elimine emoțiile negative și că se simte schimbată față de cum era înainte de Aikido. Astfel, majoritatea participanților au ajuns la concluzia că Aikido îi ajuta să balanseze tot ce se află în dezeschilibru în viața lor.[29]

  • A fi centrat în Aikido înseamnă a fi prezent.

Atunci când ajungi să preiei armonios atacul adversarului și să îl îndrepți în altă parte, înseamnă ca ești centrat. Această experiență include o conexiune cu universul, mai mare decât o conexiune interpersonală. Maria a declarat că atunci când reușește să ajungă centrată, poate răspunde mai calm și eficient la atacuri. În plus, Aikido transmite semnale fizice pentru a o atenționa cand este condusă de frică sau furie, cu scopul de a se reîntoarce la starea centrată și prezentă. Tom a afirmat că dacă nu ești centrat în Aikido, tehnicile nu vor ieși cum trebuie și te poți răni pe tine și pe cei din jur. Astfel, Tom a observat că Aikido îmbunătățește calitatea de ascultare iar acest lucru îl ajută să rămână centrat și prezent în orice circumstanță. Mai mult el simte că este mai deschis în viață și că și-a mărit orizonturile. Earl a remarcat că Aikido este o practică mutuală între atacator și cel care se apără și construiește o calitate a ascultării care se poate extinde la orice întâlnire sau relație cu alte persoane. Sally a afirmat că ajunge centrată și prezentă în Aikido prin mișcările combinate cu cele ale adversarului iar Robert simte că Aikido este o practică care te duce într-o stare de existență mai profundă- în Aikido există un atacator care vine spre tine, și scopul tau este de a fi centrat și calm, capabil să absoarbi și să te alături lui, să îi accepți forța și să o redirecționezi.[30]  

  • Strategia Aikido de a ieși din raza atacului creează un spațiu sigur în cadrul conflictului.

Sally și Rick au recunoscut că se simt în siguranță cand ies din raza atacului și că de cele mai multe ori au acest sentiment când se plasează în spatele adversarului. Maria consideră că mișcările ei sunt mai fluide la antrenament. Practicând forme de eschivare, ea a înțeles că uneori trebuie să te schimbi pe tine, decât să încerci să schimbi lumea, iar acest lucru are loc prin evitarea unor idei fixe. Restul participanților au împărtașit aceeași idee confrom căreia Aikido oferă siguranță.[31]

  • Conexiune cu adversarul fără contracarare prin forță. 

Atunci când într-o tehnică de Aikido, ceva nu iese bine, Robert decide să se adapteze situației și să găsească o soluție. În majoritatea cazurilor, practicanții de Aikido nu dau vina unul pe celălalt, ci învață împreună din greșeli. Bruce a făcut referire la termenul de confort în spațiul comun pentru a descrie sentimentul de comfort în imediata apropiere a adversarului. Acest sentiment are loc atunci când accepți atacul oponentului, și nu îi opui rezistență. Maria a pus accentul pe nevoia de a avea o postură fermă și clară pentru a crea o conexiune cu adverasurl, dar nu prin forță. Rick, Tom, Earl, Sally și Bob au recunoscut faptul că este nevoie de o conexiune cu partenerul din Dojo atunci când sunt puse în practică tehnicile iar această conexiune trebuie să aibă loc pe cale pașnică, fără să fie folosită forța atacatorului.[32]

  • Strategia Aikido de dezechilibrare a partenerului permite redirecționarea și finalizarea cu succes a tehnicii.

Extinderea sau conducerea sunt termeni folosiți în Aikido pentru a descrie deplasarea în direcția de atac. Această mișcare dezechilibrează atacatorul, care poate fi apoi redirecționat ușor. După a acest moment, practicantul pune la pământ adversarul[33]. Cei opt practicanți de Aikido au văzut în această tehnică posibilitatea de a trata o problema direct de la sursă, prin întâmpinarea atacului. Ei au adăugat că această tehnică este aplicabilă în orice circumstanță și te ajută să gândești critic într-un moment delicat.[34]  

  • Takemusu – se referă la capacitatea de a te confrunta eficient și sigur cu un conflict în Aikido prin capacitatea de a fi relaxat, prezent, flexibil, și spontan.

Maria înțelege Takemusu ca fiind capacitatea de a permite aplicarea tehnicii în mod spontan. În Aikido, aceasta se referă la dezvoltarea unei conștientizări a situației iar din acest motiv, tehnica devine spontană. Important de notat este faptul că nu tehnica este esențială, ci calitatea de a fi prezent, deschis și receptiv la orice s-ar putea întâmpla pe moment cu ajutorul unei conexiuni cu sinele, cu ceilalți și cu realitatea. Earl a discutat despre maturitate pentru că trebuie să ai un anumit grad de maturitate pentru a înțelege acest concept și a ajunge la punerea în practică a Takemusu. Bob a subliniat ideea de libertate de mișcare pe care o dobândești numai atunci când devii centrat și traiești în realitate. Mai mult, toți cei opt practicanți au observat dezvoltarea intuiției dobândită în urma exersării tehnicilor de Aikido. Acest lucru îi ajută să facă diferența dintre un atac real și unul improvizat. În plus, pe lângă intuiție, aceștia au dobândit sentimentul de încredere față de partenerul din Dojo. Aceste două elemente au jucat un rol important în punerea în practică a Takemusu.[35]

  • Aikido este o sinteză a unei arte marțiale și o practică spirituală care pledează pentru dragoste și soluționarea pașnică a conflictului.

Toți practicanții au fost de acord cu această idee și au descris Aikido ca fiind sursa iubirii. Conform lui Rick, Aikido este protejarea prin iubire a tuturor vietăților printr-un spirit de reconciliere[36]. Bob a văzut în Aikido o relație care vindecă, făcand referire la dragostea care se vindecă. Acesta a adăugat cu faptul că Aikido este o relație spirituală. Toți practicanții au făcut în final o conexiune între Aikido și spiritualitate afirmând că Aikido este de fapt o practică spirituală. Cu alte cuvinte, aceștia au prezentat Aikido nu ca fiind o meditație, ci ca fiind o practică activă, angajată, care conectează realitatea de zi cu zi cu spiritualitatea.[37]

  • Există o relație metaforică și izomorfă între Aikido și viața de zi cu zi.

Participanții la acest studiu au împărtășit aceeași idee conform căreia deschiderea față de oameni îi ajută să își transmită energia. Pe lângă energie, sentimentele joacă și ele un rol important în procesul de învățare zilnică. Bruce a declarat că Aikido l-a ajutat să își înțeleagă propriul corp iar acest lucru se reflectă și în relațiile sociale pe care le are zilnic cu oamenii din jurul său. În plus, el a mai făcut referire și la capacitatea de a te pune în locul altora și a le înțelege problemele, lucru ce determină o mai bună conexiune socială.[38]

Concluzii.

În concluzie putem spune că Aikido este arta marțială care te ajută să soluționezi diferende pe cale pașnică, fără să folosești forța împotriva adversarului.[39] În practicile lor, majoritatea celor care fac Aikido au conectat dimensiunile fizice, filozofice, spirituale și terapeutice cu experiențele pe care le-au avut pe Tatami. Eseul răspunde la întrebarea ce este Aikido și cum se manifestă, prin punerea accentului pe unificarea minte-corp, vindecarea fizică și spirituală, prezența fizică permanentă, centrarea în prezent, siguranța și conexiunea cu partenerul. Pe lângă aceste idei, Aikido ajută la debalansarea partenerului și redirecționarea atacului prin conexiuni cu sinele, cu ceilalți și cu realitatea. Această artă marțială are la bază armonia, dragostea și pacea. Prin urmare, Aikido este prezent atât pe tatami, cât și în viața de zi cu zi și ajută la dezvoltarea unor relații interpersonale și a stilulului de viață al fiecărui practicant.[40]


[1] Martial Arts, The Columbia Encyclopedia, 6th ed.

[2] Martial Arts, The Columbia Encyclopedia, 6th ed.

[3] Ueshiba, 1984.

[4] WESTBROOK and Ratti, Aikido and the dynamic sphere, Rutland, VT: Charles E. Tuttle, 1970.

[5] Faggianelli, Patrick Lukoff, David, Aikido and Psychotherapy: A Study of Psychotherapists Who Are Aikido Practitioners, Journal of Transpersonal Psychology, July 1, 2006.

[6] Katz, M., The martial arts. Studio City, CA: Weller Grossman Productions,1998.

[7] Hyams, J., Zen in the martial arts, Bantam Books,New York, 1982.

[8] Wargo, Mark A., Spirrison, Charles L., Thorne, B. Michael, Henley, Tracy B., Social Behavior and Personality, an international journal, Vol. 35, No. 3, 2007.

[9] Olga State și Flavius Matei Ciutureanu, Aikido pentru copii, ISBN, Constanta,2016.

[10] Dobson, T., It’s a lot like dancing: An Aikido journey, Berkley, CA: Frog, Ltd, 1993.

[11] Seifert, Gerard T., Aikido, Mindfulness, and Counseling, National Association of School Psychologists, Communique, Vol. 40, No. 5, 2012.

[12] Cotter, Michael J., Henley, James A., Jr., Pelham, Alfred, The Philosophy and Practice of Aikido: Implications for Defensive Marketing, SAM Advanced Management Journal, Winter 1997.

[13] Levitt, Theodore, Marketing Myopia, Harvard Business Review, Nr.53, 1975, pp.26-44.

[14] WESTBROOK and Ratti, Aikido and the dynamic sphere, Rutland, VT: Charles E. Tuttle, 1970.

[15] Cotter, Michael J., Henley, James A., Jr., Pelham, Alfred, The Philosophy and Practice of Aikido: Implications for Defensive Marketing, SAM Advanced Management Journal, Winter 1997.

[16] Cotter, Michael J., Henley, James A., Jr., Pelham, Alfred, The Philosophy and Practice of Aikido: Implications for Defensive Marketing, SAM Advanced Management Journal, Winter 1997.

[17] WESTBROOK and Ratti, Aikido and the dynamic sphere, Rutland, VT: Charles E. Tuttle, 1970.

[18] Cotter, Michael J., Henley, James A., Jr., Pelham, Alfred, The Philosophy and Practice of Aikido: Implications for Defensive Marketing, SAM Advanced Management Journal, Winter 1997.

[19] Seifert, Gerard T., Aikido, Mindfulness, and Counseling, National Association of School Psychologists, Communique, Vol. 40, No. 5, 2012.

[20] Cotter, Michael J., Henley, James A., Jr., Pelham, Alfred, The Philosophy and Practice of Aikido: Implications for Defensive Marketing, SAM Advanced Management Journal, Winter 1997.

[21] Faggianelli, Patrick Lukoff, David, Aikido and Psychotherapy: A Study of Psychotherapists Who Are Aikido Practitioners, Journal of Transpersonal Psychology, July 1, 2006.

[22] UESHIBA, K., The spirit of Aikido, Tokyo, Kodansha International, 1984, p.38.

[23] UESHIBA, Aikido, Tokyo: Aikido Hozansha Publishing, 1985, p. 154.

[24] Faggianelli, Patrick Lukoff, David, Aikido and Psychotherapy: A Study of Psychotherapists Who Are Aikido Practitioners, Journal of Transpersonal Psychology, July 1, 2006.

[25] Ueshiba, Kisshōmaru, The Spirit of Aikido, Tokyo, New York, London: Kodansha International, 1984, p. 121.

[26] Stevens, John,  Abundant Peace: The Biography of Morihei Ueshiba, Founder of Aikido; Boston , London: Shambala Publ, 1987, , pp. 187-188.

[27] Wolfgang Dietrich, Innsbruck, Österreich, Elicitiva – Friedensforschung und Humanistische Psychologie- Aikido, the Trinity of Conslict Transformation, RESEARCH, Springer, 2015, p.11.

[28] Faggianelli, Patrick Lukoff, David, Aikido and Psychotherapy: A Study of Psychotherapists Who Are Aikido Practitioners, Journal of Transpersonal Psychology, July 1, 2006.

[29] Faggianelli, Patrick Lukoff, David, Aikido and Psychotherapy: A Study of Psychotherapists Who Are Aikido Practitioners, Journal of Transpersonal Psychology, July 1, 2006.

[30] Idem.

[31] Idem.

[32] Idem.

[33] Ueshiba, 1985, p. 179.

[34] Faggianelli, Patrick Lukoff, David, Aikido and Psychotherapy: A Study of Psychotherapists Who Are Aikido Practitioners, Journal of Transpersonal Psychology, July 1, 2006.

[35] Idem.

[36] Ueshiba, 1985, pp. 177-79.

[37] Faggianelli, Patrick Lukoff, David, Aikido and Psychotherapy: A Study of Psychotherapists Who Are Aikido Practitioners, Journal of Transpersonal Psychology, July 1, 2006.

[38] Idem.

[39] WESTBROOK and Ratti, Aikido and the dynamic sphere, Rutland, VT: Charles E. Tuttle, 1970.

[40] Faggianelli, Patrick Lukoff, David, Aikido and Psychotherapy: A Study of Psychotherapists Who Are Aikido Practitioners, Journal of Transpersonal Psychology, July 1, 2006.

Bianca
Bianca