Despre sistemele de gradație

Când cineva începe practicarea unei arte marțiale, inevitabil, după un anumit timp ajunge și la examenul de grad. Sistemul modern de gradație include centuri colorate și centura negră. Unele organizații, folosesc centurile colorate pentru copii iar pentru adulți accentă doar centurile albe, maro și negre.
Gradația se împarte în „kyu” și „dan”, nivel și grad, de la începător la avansat. Evident că și în cazul kyu-urilor codul culorilor cât și ordinea și numărul lor diferă în funcție de organizația sau școala de arte marțiale, la fel diferă și numărul maxim de dan-i. Spre exemplu, în Aikido un practicant poate atinge maxim gradul 8, adică 8 dan, pe când în Judo gradația maximă este 10 dan.
Trebuie să știm că sistemul modern de gradație în artele marțiale aparține profesorului Jigoro Kano, fondatorul Judo-ului și a avut ca scop pe lângă crearea unei programe moderne și o diferențiere mai detaliată a practicanților, ceea ce duce și la un anumit preștigiu în rândurile lor și o parte comercială pentru a putea susține financiar activitatea dojo-urilor.
Și totuși, sistemul de gradație „dan” nu aparține profesorului Jigoro Kano ci unui jucător profesionist de Go din perioada Edo, un anume Honinbo Dosaku (1645-1702), acesta fiind la rândul său inspirat de un sistem vechi de gradație chinezească în Go.
În Aikido gradația „dan” este de la 1 la 8 după cum urmează:
1 dan – shodan – 初段
2 dan – nidan – 二段/弐段
3 dan – sandan – 三段/参段
4 dan – yondan – 四段
5 dan – godan – 五段
6 dan – rokudan – 六段
7 dan – nanadan – 七段
8 dan – hachidan – 八段
Evident că pe lângă stăpânirea perfectă a tehnicilor de care parcticantul trebuie să dea dovadă în cadrul examinărilor de grad este necesar și o perioadă de timp cât și un număr minimde antrenamente cumprinse între perioadele de examinare.
Anterior sistemului de gradație „dan” exista sistemul Menkyo, care se poate traduce prin „licență”.
Prima licență se numește Okuiri și necesita cel puțin patru ani de practică, unele școli pretindeau 8 ani pentru obținerea acelui nivel.
Următorul nivel se numea Mokuroku și coincidea cu momentul în care numele practicantului era trecut în registrul școlii. La rândul său acesta mai cuprindea încă două gradații, shomokuroku și gomokuroku. Shomokuroku însemna început iar pentru obținerea acestui nivel era necesar un antrenament cuprins între 8 și 15 ani. Gomokuroku necesita peste 17 ani de antrenament sub îndrumarea șefului școlii.
Pentru obținerea licenței Menkyo erau necesari între 15 și 25 de ani de practică și nu se făcea nici un compromis în privința perioadei de ucenicie, indiferent de abilitățile practicantului, era momentul când ucenicul devenea instructor licențiat și putea preda la râdul său.
Ultima licență era nunită Kaiden și însuma peste 30 de ani de practică în cadrul școlii. Menkyo Kaiden însemna „licență totală a transmisiei” școlii, cu alte cuvinte certifica faptul că practicantul a parcurs și învățat toate aspectele școlii.
Acest sistem datează din secolul VIII.